UNDEVA, CANDVA...

De ce Tu?
De ce abia acum?
Ai un atu?
Avem un drum?

N-am crezut in tine
Nici in soapta verii
Dar iata timpul vine
Cu mantaua serii.

Asa tarziu...
Ca nicidata
Si totusi este viu
Dorul tau de fata!

Vei fi un ghiocel
Pe muntele de ghiata
Primul de acest fel
Innoitor de viata.

Aura ta ma prinde
Binecuvantez clipa
Stejarul fara ghinde
Isi scutura aripa.

Ma vrei in vesnicie?
Peste zavoaie si ape?
Teama nu ti-e tie
Ca bolta o sa crape?

Daca tu ma ceri
Si-mi darui poezia ta
Cu pas iute de jderi
In tine voi inopta.

Te voi iubi cum muntii
Se arunca-n mare
Atunci cand sfintii 
Blesteama-n zare

Piatra peste piatra
Nu voi lasa din tine
Voi pleca de la vatra
Uitand ce-i rau si bine.

Vom fi statuie-n univers
Stapani peste Timp si Eu
Vom inchide vremea-n vers
Pana ne va mirui Dumnezeu.

De n-ai sa ma vrei
Si pasul de caprioara
Te-o duce pe alt retevei
Va fi ca odinioara.

Vor plange-n mine luceferi
Vor cadea multe stele
Nici plopii n-or mai fi teferi
Ninsi de dorurile mele.

Dar si-atunci te-oi simti
Si-nclestat voi urni stanci
Pana mi-oi toci din zimti
Si-nvins voi cadea pe branci.

M-oi aduna din versurile tale
Ca o-nvolburata galaxie
Razele mele cadea-vor agale
Urma si umbra ta s-o mangaie.

Ne vom topi incet in zare
Povestea noastra trai-va
In inimi va croi carare
Vor zice: Undeva, Candva...